Doamne,
In seara asta as vrea sa te intreb "De ce?"
dar n-o fac, pentru ca Ti-am promis , ca n-am sa-Ti mai pun niciodata intrebarea asta.
Prea se intreaba toata lumea si prea multi dau vina pe Tine...
Unii n-au nicio indoiala , sunt foarte siguri ca Tu I-ai pedepsit...
Eu nu cred...dar nici nu stiu de ce s-au intamplat toate nenorocirile astea...
Nu vreau sa mai intreb nimic, nici explicatii nu mai caut...la ce mi-ar folosi!..
Ma uit la poze cu ochii-n lacrimi si cu inima lespede....
De obicei, cand intru in cate o belea Tu stii ca ma zbat , Te rog sa-mi ajuti , caut solutii, si in final reusesc sa rezolv ceva.
Acum sunt impietrita... si tulburata...
Ii privesc, in nenorocirea lor, si ma simt tare neputincioasa...parca sunt legata de maini cu o sfoara foarte groasa...
E atat de multa durere, atat de multa disperare...
M-a impresionat foarte tare batranelul, din ultima poza, care plange, in genunchi, in zapada, langa ruinele casei...cred ca si-a pierdut familia,ce o fi in sufletul lui , numai Tu stii...si batranica cu nepotelul in spate....care se duce nicaieri....
si bebelusa din bratele soldatului..(i-or fi gasit parintii?)...
si..amaratii aia din barca ...
si bietii catelusi...sunt uzi ..ploua sau ninge...nu mai conteaza...
si baietelul cu sticlele de apa ...
si batranelul care-si duce pantofii in mana si plange , banuiesc ca merge spre un adapost...
si femeia infasurata intr-o patura , singura, printre daramaturi...
Of!!...Doamne,ce singuri si ce tristi sunt!
As vrea sa fac ceva macar pentru unu' din ei, dar nu pot, n-am cum!
Stiu ca Tu poti!
Te rog sa le legi Tu ranile ,sa-i mangai si sa-i ajuti sa mearga mai departe.!
Si Te mai rog ceva!
Opreste Tu macelul,e imposibil sa nu ai o solutie pentru blestematele alea de reactoare,de la Fukushima!
Te rog Doamne , ajuta-i!
Mi se sfasie inima cand vad atata suferinta...
Stiu ca si Tu esti foarte trist, stiu ca si Tu plangi acum, pentru ca si ei sunt copiii Tai!
Te rog Doamne, opreste Tu macelu'!
Doar Tu mai poti!
