“Doamne, în seara asta, te rog ceva special…
Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul,
Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea.
Cu alte cuvinte, să am o cameră specială,
unde să se reunească toată familia în jurul meu.
Fă să fiu luat în serios.
Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât
toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute.
Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită,
care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează…
Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă,
chiar şi atunci când vine obosit de la muncă.
Şi mama, în loc să mă ignore,
să stea cu mine când e singură şi plictisită.
Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…
Şi să distrez toată familia,
chiar dacă uneori nu spun nimic.
Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte,
ca să stea câteva minute alături de mine.
Doamne, nu-ţi cer prea mult.
Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”
