Primul si ultimul zbor...

M-am mutat de vreo doua luni in alt birou.Imi place ..e fain…La geam am un zarzar prieten si sub streasina ,niste stancute –vecine.
Sunt  pasari de treaba …un pic curioase ,dar nu ma plang , imi sunt dragi mai ales cand se odihnesc pe o crenguta, aproape de geamul meu si incearca asa, cu cate un un ochi albastru ,pe o parte si pe alta, sa vada ce am pe birou.
De obicei sunt  pasnice ,  un pic gurese dar ,desi nu le inteleg limbajul, imi place sa le ascult diminieata, cand pun tara la cale in zarzar.
Astazi de dimineata cand imi citeam mail-urile , una dintre ele s-a ciocnit de geam si a ramas  pe pervaz…

Am putut s-o vad mai de-aproape..era un pui…destul de marisor , n-ai fi crezut ca e la primul lui zbor…
A stat un timp la geam destul de confuz…Cred ca era si foarte derutat;in jurul lui vreo zece stancute ,zburau  si faceau mare galajie…era imposibil sa le asculte pe toate in acelasi timp…
A zburat ,destul de stangaci... in iarba…Stanculele au incercat sa se apropie de el,in rotocoale strase aproape de pamant , dar  un catelandru ,alb cu cu negru, care se afla intamplator prin preajma…la prins.Nu stiu cum am coborat scarile si intr-un minut am ajuns la el si i-am luat puiul.

Bietul de el, era pierdut…abia mai respira…aripioarele , destul de mari parca erau din hartie gri spre negru…picioarele foarte subtiri, negre, aproape stravezii.S-a prins cu putere cu gherutele de degetele mele..si-a infoiat fulgii de pe cap ca un curcan si m-a ciupit de un deget cu ciocul destul de puternic.
Ma uitam la el cat de neputincios si haotic e…inima ii batea, mai , mai ,sa-i iasa cu totul din piept…

L-am mangaiat, pe capsor,m-am uitat in ochii lui jucausi incredibil de albastrii...i-am spus ca e in siguranta ...ca nu-i fac niciun rau...nu s-a linistit... nu m-a inteles…

Am rugat-o pe Ilena sa ne faca cateva poze…a stat cuminte.

Am deschis geamul ,la director in birou si l-am lasat o vreme singur…am crezut ca o sa incerce sa zboare la ai lui…

A ramas impietrit ,cu ghearele stranse pe carligul care tine fereastra larg deschisa,aproape doua ore…
Soarele a iesit din nor … pervazul de tabla, s-a incins ca un cuptor….Bietul pui nu mai putea, statea cu ciocul deschis si respira din ce in ce mai greu.
“Ce sa-ti fac, puiutule?Unde sa te duc ca sa te poata lua ai tai in cuib?
Cred ca ti-e si sete si foame….”
I-am pus pe pervaz cateva firimituri dintr-un covrig…nu le-a vazut..sau poate n-a stiut ca sunt de mancare…
M-am simtit tare neputincioasa…

Ma gandit sa-l iau si sa-l arunc in zarzar…nu, nu e bine, n-o sa stea acolo , o sa cada….sa-l duc in iarba?... n-au cum sa-l duca inapoi in cuib;sa-l las pe fereastra?... moare de cald…
L-am luat de la ferestra directorului si l-am mutat la fereastra mea, in dreptul cuibului, pe o instalatie de aer conditionat.
Stancutele l-au vazut si au dat din nou alarma…
El era din ce in ce mai derutat, dar statea cuminte , la umbra ,pe carcasa de tabla si astepta un ajutor…
A mai trecut vreo ora…
Soarele a intrat in nor…s-a intunecat tare cerul spre Ploiesti si s-a pornit asa ,intr-o clipa ,un vant nebun.
Puiul a incercat sa se pride de o margine ,dar l-a luat vantul si a cazut in iarba…catelandrul, alb cu negru l-a luat si de data asta a fugit cu el…n-am mai avut timp sa ajung in curte…
Mai tarziu, cand mi-am aruncat ochii pe fereastra , cainele incheiase povestea…
Mi-au dat lacrimile…am inchis fereastra…

"Puiutul meu drag,ochisor albastru…ce scurt ti-a fost primul tau zbor!!!"


Vecinii mei de sub streasina sunt in doliu….