nu i-a pus ziduri, poartă
și nici vreo altă ferecatură
ca să am loc;
să intru,
să ies.
Mai târziu, plimbandu-mă
prin locuinta ei,
m-am gândit sa fac uși,
să-ncui si să plec.
Draga de ea, din prag,
a legat cheia c-o sfoară
și mi-a agatat-o la gât;
cand m-oi intoarce
să nu bat la ușă
ca un strain.
De dimineata , cand am deschis outlook-ul de la birou ,am gasit poezia asta de la Clid cu dedicatie “de 8 martie”.
Plang…lacrimile imi curg rebele pe obraz …..nu ma intrebati de ce plang….nici eu nu prea stiu…
Noi mamele functionam dupa niste legi neintelese…nici chiar de noi…
Plang…lacrimile imi curg rebele pe obraz …..nu ma intrebati de ce plang….nici eu nu prea stiu…
Noi mamele functionam dupa niste legi neintelese…nici chiar de noi…
Plang…poezia asta m-a rascolit...
foarte frumoasa!
RăspundețiȘtergereMultumesc Elena....sunt asa de impresionata...in cateva cuvinte mi-a trimis un deceniu de trairi...si acum plang...numai cei plecati pot intelege profunzimea lor...
RăspundețiȘtergerevichi