Clid Negosanu...sunt dintr-o samanta...

sunt dintr-o samanta

pe care ai mei

au cules-o cu talpile

cand calcau desculti

brazda cruda,

sub care ai lor

s-au invrednicit

sa se franga

in particule

si radacini.

maine-poimaine

incepe aratul;

o sa merg descult

pe urma plugului,

in pamantul reavan

de dupa zapada

..."L-am ajutat sa planga"

Cu trecrea anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care
ne-a dat-o în dar Dumnezeu.
Autorului şi oratorului Leo Buscaglia i s-a solicitat o dată să facă parte din juriul unui concurs.
Scopul concursului era să se găsească copilul cel mai drăgăstos.

Câştigătorul a fost un copil de 4 anişori, vecinul unui bătrân a cărui ii murise sotia de curând.
Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei, s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui.
Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns :
Nimic, l-am ajutat să plângă!

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie.
În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul dintre copiii sugeră că acel copil din tablou era adoptat.
Atunci, o fetiţă din grup spuse :
“Eu ştiu totul despre adopţii, pentru că si eu sunt adoptată “.
“Ce înseamnă să fi adoptat ?întrebă un alt copil.
Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei”a spus fetiţa.

Jaime încerca să reuşească să obţină un loc in echipa de fotbal a scolii.
Mama lui stia că băiatul pusese suflet în asta şi se temea că nu va fi ales.
În ziua în care au fost repartizare locurill, eram în şcoală.
Jaime ieşi alergând cu ochii sclipind, mândru şi emoţionat.
“Ghiceşte mamă “ strigă şi apoi spuse cuvintele care au rămas ca o lecţie pentru mine.:
“Am fost ales să aplaud şi să animez”.




Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrinei unui magazin de pantofi, desculţ, privind prin fereastră.Era destul de frig afara.
O doamnă se apropie de el şi îl intreba:
Dragule, , la ce te uiţi in vitrina ?”
„La niste pantofi, m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea o pereche.”
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin.
I-a cerut vânzătorului , cateva perechi de sosete , un lighean cu apa si un prosop.
Vânzătorul i-a adus tot ceea ce i-a cerut .
Doamna a luat copilul de mana si a mers cu el in spatele magazinului. I-a spalat picioarele, i le-a sters si l-a incaltat cu o pereche de sosete. L-a rugat pe vanzator sa-i aduca o pereche de epantofi pentru el..A platit pantofiorii, restul de sosete i le-a dat copilului,apoi l-a mângâiat pe cap si i-a zis:
“Sunt sigura ca acum esti fericit!”
Cand s-a intors sa plece, copilul, cu lacrimi in ochi, a prins-o de mana si a intrebat-o,sfios:


„Dumneavoastră sunteti sotia lui Dumnezeu ?”

(sursa mail.yahoo.com)

De ce se roaga musulmanii de 5 ori pe zi?

Sursa ;9AM.NEWS



Ileana Ciutacu
24 Martie 2011

Pentru musulmani, rugaciunea este atat un act spriritual, cat si unul fizic, care demonstreaza devotamentul fata de Allah. Totodata, avand in vedere ca cele cinci momente de rugaciune au loc peste tot in lume la aceiasi ora si dupa aceleasi obiceiuri, musulmanii capada astfel si ideea de comunitate globala. Haideti sa aflam mai multe despre ritualul religios al "salatului".

Rugaciunea si "salatul"

Pentru a intelege "misterele" rugaciunilor musulmane, cei de la CNN ilustreaza o zi din viata unui tanar de 21 de ani care locuieste in Statele Unite ale Americii (SUA) si care este de aceasta religie: Wahaaj Mohammed.
Desi soarele nu a rasarit inca, Mohammed este deja treaz si se spala inainte de prima rugaciune a zilei. Dupa rugaciunea de dinaintea rasaritului, tanarul se va mai ruga inca de patru ori pana la terminare zilei, obicei numit "salat" care este practicat zilnic de circa 1,5 miliarde de musulmani din toata lumea.
Wahaaj Mohammed, care a absolvit de curand Institutul de Tehnologie din Georgia, SUA, nu isi poate imagina viata fara rugaiune. "Iti aminteste de Alah pe parcursul intregii zile. La intervale fixe, indiferent de cat de ocupat esti, dintr-o data trebuie sa lasi totul si sa-ti iei cateva minute pentru tine si iti amintesti, bine, de ce sunt eu aici? Si cata vreme faceam ce facem, o faceam intr-un mod care ii place si lui Alah?", explica tanarul.

Spunerea rugaciunii de cinci ori pe zi este considerat al doilea cel mai important din cele cinci obiceiuri de baza ale Islamului, dupa practicarea crezului ca nu exista alt dumnezeu vretnic de inchinare decat Alah si ca Profetul Mohamed este mesagerul sau.
• "Asa iti recapeti umilinta"
Fiecare rugaciune include o serie de miscari, implorari si recitari din Coran, cartea sfanta a Islamului, care este original in limba araba. Musulmanii considera rugaciunea atat un act spiritual, cat si unul fizic, datorita diferitelor pozitii (in picioare, aplecati si in genunchi) in care se afla in timpul acesteia si care simbolizeaza devotamentul fata de Alah. "Cand esti in genunchi, cea mai joasa pozitie, capul tau se afla pe pamant si spui 'O, luminat sa fie Alah cel Inaltul'. Asa iti recapeti umilinta", mai explica Mohammed.
Imamul Zid Shakir, co-fondator al Colegiului Zuytuna, posibil primul colegiu musulman acreditat din SUA, spune ca salatul simbolizeaza ceea ce Islamul vede ca scop al creari: inchinarea la Alah. "Ca fiinta umana, am un corp fizic, am intelect si am spirit, iar rugaciunea implica toate aceste trei specte. Tot corpul meu este implicat in rugaciune si simbolizeaza dedicarea mea intreaga fata de Creator", explica Shakir, profesor de teologie islamica la Zaytuna.
Prima rugaciune se numeste "Fajr" si este spusa inainte de rasarit; a doua rugaciune, "Thuhr" este spus imediat dupa miezul zilei; a treia rugaciune "Asr", vine dupa-amiaza; a patra, "Maghrib", este spusa dupa apus; iar ultima rugaciune, "Isha", este spusa noaptea. Aceste rugaciuni sunt considerate obligatorii pentru orice musulman din momentul in care a ajuns la pubertate.
Pregatirea de "salat"
Inainte de fiecare rugaciune, Mohammed urmeaza un ritual de ablutiune (n.r. curatire), numit "wudu". Procesul include spalarea mainilor, fetei, bratelor si picioarele. Wudu simbolizeaza o stare de puritate fizica si spirituala necesara pentru a sta in fata lui Alah. "Este o zicala (in Islam) care spune ca forma noastra externa are impact asupra starii noastre interne, la fel cum si starea noastra interna are impact asupra formei noastre externe", spune Shakir.
Astfel, cand Mohammed nu este acasa in momentul in care trebuie sa se roage, el se spala intr-o toaleta publica. "Te simti putin ciudat ce-i drept. Si de obicei se intampla, din diferite motive, ca atunci cand iti speli picioarele in chiuveta cineva sa intre si sa se uite uimit la tine. Probabil se gandesc: 'Ce face omul asta?'", a mai explicat tanarul.
Dupa wudu, Mohammed trebuie sa gaseasca un loc linistit si curat ca sa-si spuna rugaciunea, indreptat spre nord-est, catre Kaaba, moscheea cea mai importanta din locul sfant al Islamului. Cladirea in forma de cub se afla in Mecca, in Arabia Saudita, si, potrivit traditiei Islamice, a fost construita de profetul Abraham si de fiul sau Ismael.
"Musulmanii se roaga toti in acelasi mod, oriunde ar fi, chit ca sunt in India, Indonezia, Arabia Saudita, America sau Japonia.

 Toti se roaga in aceasi fel, cu fata in aceiasi directie", mai spune Mohammed. Acesta isi ridica palmele pana la nivelul umarului in timp ce recita "Allahu Akbar" (Alah este cel mai mare), semn ca a inceput rugaciunea. Cum iti faci timp pentru "salat"?

Mohammed este deseori intrebat cum isi face timp sa se roage de atatea ori pe zi. "Cred ca depinde de cum iti pui prioritatile. Daca pui rugaciunea printre primele, atunci nu este greu", spune tanarul, care pe perioada scolii isi aranja orele de curs si evenimentele sociale in functie de salat. Acesta spune ca rugaciunea nu dureaza mai mult de 10 minute si ca tehnologia il ajuta sa-si aminteasca cand este timpul pentru cele cinci rugaciuni.
"Cand incepe rugaciunea, primesc un sms. Stiu ca multe persoane au acea aplicatie pentru iPhone care ii atentioneaza cu o alarma sau cu un sms. Sunt altii care au o aplicatie iPhone care le arata chiar si directia catre care sa se roage", explica Mohammed, potrivit CNN.
• "Rugaciunea marcheaza momentele zilei in care ne amintim de Creator si de puterea sa"

Shakir spune ca intervalele dintre cele cinci rugaciuni macheaza momente ale zilei in care musulmanii au nevoie sa-si aminteasca de Alah. "Dimineata ne trezim, asa ca incepem acea zi rugandu-ne la Domnul si Creatorul nostru. Apoi, la amiaza, in timp ce luam pauza de masa ca sa ne reaprovizionam corpul fizic, ne facem timp sa ne reafirmam angajamentul fata de Creator si astfel, sa ne umplem si spiritul. Noaptea, inainte de culcare, nu stim daca ne vom mai trezi a doua zi, asa ca, incao data, ne facem timp sa ne amintim de Creator si de drepturile pe care le are asupra noastra", explica imamul Shakir.
Cand Mohammed se afla la moschea de care apartine, din Atlanta, "adhanul" ii aminteste ca cand este momentul de rugaciune. Adhanul este anuntul islamic prin care musulmanii sunt chemati la rugaciune, ce consta dintr-o serie de fraze recitate melodios, care includ si "Alah este cel mai mare. (...) Veniti la rugaciune. (...) Veniti catre succes".
In tarile in care religia musulmana este majoritara, adhanul este anuntat de afara printr-un difuzor. Pentru musulmanii din SUA si din alte tari unde nu este religia majoritara, adhanul este recitat in moschee sau in intimitatea casei. Mohammed compara aceasta chemare cu sunetul batailor unui clopot dintr-o biserica crestina, care anunta inceperea slujbei.
Tanarul spune ca pe langa faptul ca rugaciunea ii da o structura zilei sale, salatul ii ajuta sa tina socoteala actiunilor pe care le intreprinde si sa aiba o relatie personala cu Alah.
La finalul zilei, rugaciunea care incepe cu chemarea "Rugaciunea este mai puternica decat somnul", se incheie cu o fraza in araba care inseamna "Fie ca pacea si mila lui Alah sa te vegheze".
"Indiferent de ce faci in viata, Alah este mai mare, chit ca dormi, lucrezi, orice faci, Alah este mai important", explica Mohammed care adauga: "In spatele oricarui succes exista mereu un sacrificiu".

Japonia plange

Doamne,

In seara asta  as vrea sa te intreb "De ce?" 

dar n-o fac, pentru ca Ti-am promis , ca n-am sa-Ti mai pun niciodata intrebarea asta.

Prea se intreaba toata lumea si prea multi dau vina pe Tine...

Unii n-au nicio indoiala , sunt foarte siguri ca  Tu I-ai pedepsit...

Eu nu cred...dar nici nu stiu de ce s-au intamplat toate nenorocirile astea...

Nu vreau sa mai intreb nimic, nici explicatii nu mai  caut...la ce mi-ar folosi!..

Ma uit la poze  cu ochii-n  lacrimi si cu inima lespede....

De obicei, cand intru in cate o belea Tu stii ca ma zbat , Te rog sa-mi ajuti , caut solutii, si in final reusesc sa rezolv ceva.

Acum sunt impietrita... si tulburata...

Ii privesc, in nenorocirea lor,  si ma simt tare neputincioasa...parca sunt legata de maini cu o sfoara foarte groasa...

E atat de multa durere, atat de multa disperare...

M-a impresionat foarte tare batranelul, din ultima poza,  care plange, in genunchi, in zapada,  langa  ruinele casei...cred ca si-a pierdut familia,ce o fi in sufletul lui , numai Tu stii...
si batranica cu nepotelul in spate....care se duce nicaieri....
si bebelusa din bratele soldatului..(i-or fi gasit parintii?)...
si..amaratii aia din barca ...
si bietii catelusi...sunt uzi ..ploua sau ninge...nu mai conteaza...
si baietelul cu sticlele de apa ...
si batranelul care-si duce pantofii in mana si plange , banuiesc ca merge spre un adapost...
si femeia infasurata intr-o patura , singura, printre daramaturi...

Of!!...Doamne,ce singuri si ce tristi sunt!

As vrea sa fac ceva macar pentru unu' din ei,  dar nu  pot, n-am cum! 

Stiu ca Tu poti!

Te rog  sa le legi Tu ranile ,sa-i mangai si  sa-i ajuti sa mearga mai departe.! 

Si Te mai rog ceva!

Opreste Tu macelul,e imposibil sa nu ai o solutie pentru blestematele alea de reactoare,de la Fukushima!

Te rog Doamne , ajuta-i! 

Mi se sfasie inima cand vad atata suferinta...

Stiu ca si Tu esti foarte trist, stiu  ca si Tu plangi acum, pentru ca si ei sunt copiii Tai!  

Te rog Doamne, opreste Tu macelu'!

Doar Tu mai poti!   

Ruga de copil.....Doamne, nu-ti cer prea mult...

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… 

Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul, 
Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. 
Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, 
unde să se reunească toată familia în jurul meu.
Fă să fiu luat în serios.
Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât
toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. 
Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită,
care este acordată televizorului atunci când ceva nu  funcţionează…
Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, 
chiar şi atunci când vine obosit de la muncă.
Şi mama, în loc să mă ignore,
să stea cu mine când e singură şi plictisită.
Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…
Şi să distrez toată familia,
chiar dacă uneori nu spun nimic.
Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte,
ca să stea câteva minute alături de mine.

Doamne, nu-ţi cer prea mult.
Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”

Benoni Catana, Tu te bucuri cand ingrijesti de inima mea...

Doamne,Dumnezeul meu,
Tu te bucuri cand ingrijesti
De inima mea!


De fapt
Orice lucru pe care l-ai creat
Nu l-ai lasat fara sprijin.


Florile,
Pana se scutra
Se oglindesc in soare!


Apele,
pana se linistesc
Alearga spre mare!


Stelele,
Pana vor cadea,
Se tin cu amandoua mainile
De cer…


Dar inima?
Numai Tu ,Doamne,
Esti sprijinul inimiii mele
nemangaiate…
Inima mea
Pana se zbuciuma
Te cauta pe Tine
O vad fugind acolo unde
Esti Tu,
Pentru ca sa adun cu grija
Tot ce-i vei da.


Si Tu , Doamne, te bucuri
Cand ingrijesti de inima
Mea

Clid Negosanu.."Cand a facut mama casa..."

Cand a facut mama casa,
nu i-a pus ziduri, poartă
și nici vreo altă ferecatură
ca să am loc;
să intru,
să ies.




Mai târziu, plimbandu-mă
prin locuinta ei,
m-am gândit sa fac uși,
să-ncui si să plec.


Draga de ea, din prag,
a legat cheia c-o sfoară
și mi-a agatat-o la gât;
cand m-oi intoarce
să nu bat la ușă
ca un strain.

De dimineata , cand am deschis outlook-ul de la birou ,am gasit poezia asta de la Clid cu dedicatie “de 8 martie”.
Plang…lacrimile imi curg rebele pe obraz …..nu ma intrebati de ce plang….nici eu nu prea stiu…
Noi mamele functionam dupa niste legi neintelese…nici chiar de noi…

Plang…poezia asta m-a rascolit...

Mi-e ingrozitor de dor

 Mi-e dor de tine... mi-e ingrozitor de dor...
 Ma simt ingrozitor de orfana,  de cand ai plecat...

(

E martie, Iarna!

Cand pleci, Iarna?

Scuza-ma ca te intreb asa direct,
stiu ca nu e politicos,
dar crede-ma, tare mi-as dori sa pleci...

E martie , Iarna!
nu mai ai nimic frumos, nimic proaspat....
zapada ta arata ca o rochie de mireasa ,
a doua zi dupa nunta...

E martie, Iarna!
ieri,cativa pescarusi  tipau si zburau
pe cerul de plumb, de deasupra ceasului,
cred ca la tine tipau...

E martie , Iarna!
ma tem ca vor ramane multe martisoare
nevandute anul asta...
ele nu se cumpara cu manusi in maini...

E martie, Iarna!
mi-ai speriat ghioceii,
dragii de ei,
s-au ascuns ,
printre trandafiri si irisi,la intrarea in hala..

E martie , Iarna!
aseara as fi vrut sa mai stau  de vorba ,la coltul strazii,
cu prietena mea, Bleuciel,
nu m-ai lasat...

azi nopate mi-am adus aminte cum  mi-ai taiat radacinile...
n-am putut sa mai dorm...

azi dimineata mi-a fost foarte  frig...
mi-au inghetat picioarele in statie...

Sunt trista, Iarna!
mi-e  ingrozitor de dor ,de ai mei...
am inceput sa te urasc...
Cand pleci ?

(Vichi Nego)

Traian Cosovei ....Primavara din iarna din noi

Sunt un magician al … cuvantului, dar nu detin nici un secret care sa aduca primavara. Va propun, asadar, sa incercam s-o ademenim impreuna, pentru ca o asteptam cu totii ca pe o vindecare.

De la geamul apartamentului meu se vede parcul Floreasca si patinoarul, care e mereu plin. E frig…….., e ziua inca mica,la munte e zapada….

Inchid geamul si ma gandesc: lasa , vine ea…. primavara.Dar stiu s-o astept? Poate ca nu trebuia sa indepartam iarna, pana cand nu suntem pregatiti sa primim primavara. Si atunci ma gandesc nu la un manual de indepartare a iernii, ci la un ghid de asteptat primavara.

Se zambeste unei femei si i se spune ca e frumoasa astazi;
Se ia o mustata de pisica, neaparat cu ochi albastri;
Se asculta glasuri de copii cantand intr-o biserica;
Se cauta un vechi prieten, cu care nu ai mai vorbit de mult;
Se inchide televizorul si se deschide o carte;
Se citeste un poem de Nichita Stanescu;
Se surade gandului unei domnisoare ce se admira in vitrina unui magazin.
Se iubeste ceata;
Se saruta mana mamei;
Se ia o amintire din copilarie;
Se plange;
Se asculta un om trist si se imbratiseaza in tacere;
Se citeste un psalm ;
Se viseaza.
Se uita putin de poverile existentei noastre, in aceste timpuri tulburi.
Se priveste lumina diminetii,  fara sa te gandesti ce s-a intamplat ieri, dar mai ales, fara sa te gandesti ce urmeaza sa se intample astazi! 
Se asculta Chopin. Sau Mozart. Sau Rossini.
Se indeparteaza gandurile infricosatoare.
Se mangaie crestetul unui copil.
Se spune o rugaciune.
Se aduce linistea in viata de zi cu zi. 
Se picteaza un future viu colorat...
Se paseste dincolo de ganduri.
Se respecta memoria celor morti.
Se priveste un inger.
Se pastreaza un vechi secret.
Se sopteste o vorba blanda unui nefericit.
Se picteaza inca un future viu colorat.
Se respira o gradina in floare.
Se ingenunchiaza la mormantul strabunilor.Se rosteste raspicat adevarul.
Se respecta caii liberi.
Se Traieste!
Se tace. O vorba inteleapta spune ca prieten esti cu acela cu care poti ramane in tacere.
Se respecta modestia adevaratilor invingatori.
Se trimite o scrisoare de dragoste scrisa de mana.
Se alina o lacrima care-a fugit de acasa.
Se dedica un poem tuturor femeilor din lume...

”De ce te-ai facut frumoasa                
 Tocmai in aceasta iarna                                 
 In care nu ninge?                                 
 Iubito, daca as fi un secret
 Ce-ai face cu mine?                                 
 M-ai pastra   
 Sau m-ai spune?”


De la geamul apartamentului meu se vad parcul Floreasca si patinoarul, care e acum foarte gol.

Si, deodata, astept sa se faca primavara in iarna din noi.

Daniel Chirileanu,Nevoia de ferestre

                              ( de Daniel Chirileanu ) 


Sunt oamenii străini şi parcă nu se mai adună,
Ca nişte ziduri de beton, fără ferestre,
N-ai unde mai cerşi un colţ uscat de vorbă bună,
Ori un pahar răcoritor de bunăveste.


Ni-i inima, acum, cu porţi înalte către stradă,
Ferestrele nu se deschid decât spre sine;
Privirile ni-s fumurii ca geamul de paradă
Şi ne ascundem lacrima de rău şi bine.


Aşa ni-i de străină vremea, când spre seară,
Pe banca de la poarta inimii, uitată,
Schimbam cu unul din vecini o lacrimă amară,
Ori spovedeam vreo bucurie căpătată.


Purtăm în fiecare colţ de suflet candelabre,
E-atâta sete de lumină în mulţime;
Deschideţi porţile spre lume, ferecate, oarbe,
Daţi drumul la lumină peste-întunecime!


Nevoia de acum nu-i de benzină ori de pâine,
Ci de ferestre, larg deschise, către stradă;
De oameni buni şezând la porţi de inimi nestrăine,
De braţ prieten celui care stă să cadă.


Ieşiţi din voi, rămâneţi toată noaptea la ferestre,
Turnaţi ulei destul în candele, spre-afară!
Să fim lumină pe cărările terestre!
Măcar în dreptul casei noastre nimeni să nu piară!

Ghiocei pentru mami

M-am sculat in dimineata asta cu un gand frumos si am  desenat niste ghiocei pentru mami! 

.
Levi

Cumpar broscuteee!!!

Intr-un satuc de campie, a venit un... investitor strain, insotit de asistentul lui !!
A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
- Uite, eu sunt colectionar de broscute; daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea... 10 euro !
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta.
I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut.
A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
- Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.
Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in tara sa, presat de afaceri, lasandu-l pe asistent cu broscutele, urmand ca el sa se intoarca dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus:
- Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in tara .
Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
- Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi.
Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60.
Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti ?
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata.
Asistentul investitorului a luat banii, a plecat dupa seful sau, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.
Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
.Aceasta este povestea crizei, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar...






(sursa google)

Radu Beligan , Note de insomniac

(fragment)

"A imbatrani este contrariul a ceea ce se vede in mod curent. In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca obtiunile, esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.Tanar fiind, crezi in ideiile raspandite, in cele care alearga pe toate drmurile,.esti gata sa aderi la tot si la toate.
Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii.
In ceea ce ma priveste , am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.


A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.

Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti mai tanar si mai tanar cand esti batran.

Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delasare de prejudecati si de constrangeri.

 Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.

Si mai e ceva.

Singurul lucru care ne ingaduie sa privim fara dezgust lumea in care traim este frumusetea cu care anumiti oameni o creeaza, din timp in timp, pornind de la haos:tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu si viata pe care o traiesc.


Dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita.
As zice chiar ca este opera de arta prin excelenta."

Sarpele in paradisul inimii

                                                          

       Tomas Spidlik
(sursa: crestinortodox.ro)
 

                                                                                               
Unde sa cautam originea pacatului ?

Cum sa interpretam povestea biblica despre sarpele din paradis ?

Geneza, in capitolul 3, povesteste istoria primului pacat: tentatia de a manca fructul interzis, convorbirea Evei cu sarpele seducator, consimtamantul lui Adam, alungarea din paradis. Parintii retin faptul ca experienta fiecaruia dintre noi confirma si prelungeste in istorie ceea ce Geneza povesteste in primele capitole. Fiecare din noi poseda un paradis, adica inima creata de Dumnezeu intr-o stare de pace. Si fiecare din noi traieste experienta sarpelui, care patrunde in inima pentru a ne seduce. Sarpele are forma unui gand rau. Origene scrie – si sunt de acord cu el multi alti parinti – ca:
“izvorul si inceputul oricarui pacat este gandul” (in greaca logismos).

Cum poate un simplu gand cauza raul ?

Nu este vorba de un simplu gand, ci de un gand necurat, rau. Ca sa fim sinceri, ceea ce numim adesea tentatii nu sunt nici macar ganduri adevarate, ci mai degraba imagini ale fanteziei, carora li se adauga sugestia de a savarsi ceva rau.

Sf. Maxim Marturisitorul ilustreaza aceasta situatie cu exemple luate din viata de zi cu zi afirmand, de pilda, ca putinta de a gandi nu este un rau, si nici gandirea. Nu este un rau femeia. Nici sa te gandesti la o femeie nu este un rau. Si totusi, in mintea unui om aplecat spre senzualitate, imaginea unei femei nu ramane mereu curata, ci se amesteca cu un impuls carnal care sugereaza un act potrivnic legii lui Dumnezeu, in acelasi fel, banii  nu sunt un rau in sine.

Si totusi pot deveni piatra de poticnire datorita impulsurilor necurate care li se adauga. Numim astfel “pur” ceva caruia nu i se adauga nimic altceva, cum vorbim, de pilda, de aur pur, de apa pura etc. Asa si gandurile sunt curate pana nu li se adauga vreun impuls care duce la savarsirea raului.

De unde vin astfel de impulsuri spre rau?

Parintii compara inima umana cu un ”pamant al fagaduintei”, spre care filistenii, babilonienii si alte popoare pagane arunca sulite si sageti, adica sugestii rele. Aceste ganduri “diabolice”‘, “carnale”, “necurate” nu-si pot avea originea in inima noastra, de vreme ce ea este creata de Dumnezeu. Prin urmare, ele vin “din afara”. Nu apartin felului nostru natural de a gandi. Si pana cand raman “in afara noastra”, nu sunt pacat. Constituie un rau numai in momentul in care le acceptam in mod constient si liber, adica atunci cand ne identificam cu ele.

Dar in Evanghelie sta scris ca raul provine din inima si nu din lucrurile externe (Mt. 15, 19) si atunci?

Cu siguranta, dar trebuie sa fim atenti cum explicam acesi text. Pacatul vine din inima omului, deoarece consimtamantul la rau este dat din interiorul omului, de libera sa vointa. Gandurile rele, dorintele pasionale bantuie continuu, ca sa zicem asa, in jurul nostru. Deseori ne acapareaza fantezia si mintea. Constituie slabiciunea umana de dupa pacatul primilor stramosi. Dar in sine nu sunt inca un rau adevarat.

Dar atunci traim intr-o stare de primejdie, mereu expusi tentatiilor…

Viata omului pe pamant este o lupta, zice Iov (7, 1). Si un proverb adauga: cine nu vrea sa lupte, nici n-ar trebui sa traiasca. Dar nu trebuie sa exageram dificultatea acestei lupte. Un autor antic, Pseudo-Macarie, compara sufletul nostru cu o mare cetate. In centru se afla un castel frumos, alaturi este targul, iar de jur imprejur periferia. Dusmanul, adica pacatul originar, a ocupat periferia, adica simturile noastre. Si de aceea ne simtim tulburati in acel punct.

Dar aceste tulburari ajung adesea si in targ, adica acolo unde se incepe sa se discute daca trebuie sau nu trebuie sa primim un gand ca fiind al nostru sau mai degraba trebuie sa-l refuzam. Dar in castelul interior, unde tine de libertatea noastra sa fim stapani, pacatul nu poate patrunde daca nu-i deschidem poarta cu liberul nostru consimtamant.

Si Sfanta Tereza de Avilla vorbeste despre “castelul interior” a! sufletului nostru, unde putem sa conversam cu Domnul, Oaspetele Divin, fara ca tulburarile periferice sa impiedice in vreun fel acest lucru.

In ciuda acestui fapt, suntem in intregime impartiti. Acest lucru nu este placut si poate ca este de-a dreptul obositor…

Oamenii spirituali cauta nu numai sa evite pacatul, ci si sa purifice inima, pentru ca, facand astfel, sufletul se poate intoarce la pacea launtrica. Autorii monastici numesc asceza cu termenul grecesc praxis, indicand astfel practica spirituala. Dar fac deosebire intre “practica exterioara” – care se concentreaza asupra evitarii actelor pacatoase -, si “practica interioara” – care are drept scop purificarea inimii.

Deseori, din pacate, invataturile morale care sunt propuse raman limitate numai la practica exterioara: “Nu trebuie sa se faca acest lucru, se poate face acela. Si asta poate explica, probabil, de ce atat de des, cand oamenii se simt foarte tulburati, nu mai stiu ce sa faca, din momentul in care aplicarea legilor exterioare aliate in posesia lor nu ii ajuta. atunci in cautarea unor solutii ulterioare, se intorc la metodele mai nepotrivite propuse de un fals misticism, la medici, la droguri …

Unde pot fi gasite aceste instructiuni?

Calugarii care alegeau o viata de singuratate erau in mod particular experti in dobandirea pacii interioare. Cautau linistea fugind din lume. Dar foarte curand traiau experienta faptului ca solitudinea, de una singura. in sine nu pacifica. Sf. Antonie cel Mare, de pilda, s-a retras in desert, dar a fost asaltat de “demoni”, adica de o puzderie de ganduri si de fantezii care il tulburau. A trebuit deci sa invete sa invinga acesti “demoni”. Numai dupa o lunga lupta launtrica a dobandit arta de ii invinge fanteziile.

Numai atunci a devenit singuratatea lui un salas al pacii. O astfel de experienta era asa de comuna, atat de cunoscuta, incat o lege de stat din imperiul bizantin a interzis monahilor sa se retraga in desert, in solitudine, inainte de a fi trait zece ani de viata ascetica in manastire. Calugarii trebuiau, prin urmare, inainte de a aborda viata de pustnic, sa fi invatat deja sa fie stapani pe gandurile lor si pe fanteziile lor.

Dar aceste experiente ale monahilor din vechime sunt inca accesibile si utile pentru omul de azi?

Este interesant ca in zilele noastre tocmai pentru ca se simte in mod deosebit nevoia si creste cererea acestora sunt traduse si publicate texte ale spiritualitatii antice care privesc tema luptei launtrice. Pentru a cita un exemplu cunoscut. ajunge sa amintim cum se inmultesc in ultimul timp traducerile Filocaliei lui Nicodim Aghioritul. Textul este o culegere de numeroase bucati patristice in care se invata cum se dobandeste puritatea inimii, care este conditia rugaciunii si a linistii vietii.

S-a spus ca adevaratul pacat il avem numai cand intervine liberul consimtamant, care se uneste cu gandul rau. Dar cum putem sti sigur daca am consimtit liber sau nu?

Exista persoane scrupuloase care  se acuza de “a fi avut ganduri rele”, dar nu stiu sa raspunda la intrebarea daca au consimtit la ele sau nu. Vechii monahi stiau ca o astfel de nesiguranta este foarte daunatoare pentru pacea sufletului. De aceea au propus o analiza atenta a procesului mental care se observa cu ocazia tentatiilor interioare. in mod obisnuit se deosebesc cinci trepte de patrundere a raului in inima: 1) sugestia; 2) convorbirea: 3) lupta: 4) consimtamantul; 5) pasiunea.

Acest lucru necesita, evident, o explicatie.


Ce este sugestia?

Acest prim grad se mai numeste si “contact”. Fste prima imagine furnizata de fantezie, primul impuls. Astfel, de pilda, un avar vede niste bani nepaziti si ii vine o idee: “as putea sa-i ascund”. In acelasi fel ni se pot impune imagini carnale, gandul dea fi mai buni decat toti, impulsul de a se lasa de lucru. etc. In acest caz nu decidem inca nimic, constatam pur si simplu ca ni se ofera posibilitatea de a face raul, si raul se prezinta intr-o forma placuta. Neofitii in viata spirituala se inspaimanta, marturisesc ca au avut “ganduri rele” pana si in biserica si in timpul rugaciunii.

Se povesteste ca Sf. Antonie cel Mare ar fi condus pe acoperis pe unul dintre discipolii care se plangea amar de gandurile lui rele si i-ar fi poruncit sa prinda vantul cu mana. Apoi, dupa un timp, i-ar fi spus: “Daca nu poti prinde vantul, cu atat mai putin vei prinde in mana gandurile rele!”.

Voia sa demonstreze in felul acesta ca in primele sugestii nu se afla inca nici o vina si ca, atat cat vom trai, nu ne vom putea elibera de sugestii. Ele seamana cu mustele, care ne chinuie cu atat mai mult, cu cat devenim mai nerabdatori.



Ce inseamna “convorbire”?

Aceasta treapta aminteste de povestirea din Geneza 3 cand Eva intra in vorba cu sarpele. Daca lasam deoparte prima sugestie, ea dispare asa cum a venit iar omul, in mod normal, n-o face se iasa mai degraba provocat si incepe sa reflecteze. Astfel, avarul zice: “Daca iau acei bani. ii depun la banca”. Apoi ii vine in minte ca acesta nu este un lucru cinstit si, mai presus de toate, este si primejdios, din moment ce acest gest al sau ar putea ajunge la cunostinta cuiva.

Atunci gandeste ca ar fi mai bine sa pastreze lucrul ascuns. Nu este capabil sa decida nimic, dar chestiunea banilor ii ramane in minte toata ziua. Acelasi lucru se intampla cu cel care s-a maniat pe cineva. Multa vreme se ocupa de cel care 1-a facut sa se manie. Isi imagineaza ca-l bate, ca il jigneste, apoi il iarta cu generozitate, apoi din nou se gandeste ce ar putea sa-i faca … il uita doar dupa mult timp.

Care este vina acestor “convorbiri” interioare? Cel ce nu a decis nimic nu poate avea pacat. Dar cat timp si cata energie vitala se pierd cu aceste “dialoguri” interioare neghioabe!


De ce este situata lupta doar pe locul al treilea?

Suntem la a treia treapta.
 Un gand care dupa o lunga convorbire, s-a cuibarit in inima, nu se lasa alungat cu usurinta. Omul senzual are o fantezie asa de poluata de imagini necurate, incat nu reuseste sa se elibereze de ele. E inca liber sa nu consimta. Poate si trebuie sa iasa invingator din aceasta lupta a sa, dar plateste cu multa truda: trebuie sa lupte. Vointa sa trebuie sa ramana ferma, trebuie sa-si repete lui insusi: “simt o puternica atractie spre pacat, si totusi nu vreau sa consimt, decid in mod liber contrariul si sunt capabil sa rezist”.


Ce este consimtamantul?

Este al patrulea stadiu.
 Cel care a pierdut batalia decide sa savarseasca, cu prima ocazie, ceea ce ii sugereaza gandul rau, ii da liberul sau consimtamant sugestiei raului. In acest stadiu se produce cu adevarat pacatul. Si chiar daca nu se va concretiza exterior, pacatul ramane in interior. Este vorba de ceea ce morala numeste “pacat in gandire”. Cum sa iesi din aceasta confuzie? Trebuie sa stii sa te opresti si sa-ti spui: “Ce simt, atractia spre pacat? Imi place? Ma simt foarte atras sa-l implinesc? O voi face?
 Nu! Decid sa n-o fac”.

Aceasta ultima decizie trebuie sa ne mangaie, in momentul in care am luat-o, am descoperit propria libertate.
 Omul este esential ceea ce decide, si nu lucrul spre care il poarta atractia simturilor. In astfel de momente, cand dam liber consimtamant raului, avem si experienta pacatului.


Ce este pasiunea?

Este ultima treapta, cea mai tragica. Cel care se prabuseste in gandurile rele, adesea isi slabeste treptat caracterul. Se naste astfel o aplecare constanta spre rau, care poate deveni puternica, asa incat sa fie foarte greu sa-i rezisti. Pasiunea este cea care il face pe om robul bauturii, al desfraului , al izbucnirilor manioase necontrolate, etc.
 Se poate spune ca libertatea a fost deja distrusa intr-un astfel de individ? Opiniile in aceasta privinta sunt diverse. Recent, anumiti psihologi, cat si, adesea, unii teoreticieni ai dreptului au considerat anormalii pe oamenii caracterizati de pasiuni puternice. Prin urmare nu i-au acuzat de altceva decat de o slabiciune exagerata.

Dimpotriva, Parintii din vechime, ca de pilda Ioan Gura-de-Aur, repeta chiar si pentru aceste tipuri de persoane: “E de ajuns sa vrei!” In viziunea Parintilor deci, si omul pasional si slab ramane om, prin urmare vointa este inca prezenta in el. Dar este ca si cum ar dormi, si prin urmare trebuie s-o trezesti. In acest sens, o problema in mod deosebit de actuala astazi o constituie cei care se drogheaza. Experienta arata ca este nevoie de o cura speciala pentru a trezi si a intari in ei vointa.