Ghiocei pentru mami

M-am sculat in dimineata asta cu un gand frumos si am  desenat niste ghiocei pentru mami! 

.
Levi

Cumpar broscuteee!!!

Intr-un satuc de campie, a venit un... investitor strain, insotit de asistentul lui !!
A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
- Uite, eu sunt colectionar de broscute; daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea... 10 euro !
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta.
I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut.
A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
- Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.
Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in tara sa, presat de afaceri, lasandu-l pe asistent cu broscutele, urmand ca el sa se intoarca dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus:
- Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in tara .
Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
- Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi.
Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60.
Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti ?
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata.
Asistentul investitorului a luat banii, a plecat dupa seful sau, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.
Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
.Aceasta este povestea crizei, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar...






(sursa google)

Radu Beligan , Note de insomniac

(fragment)

"A imbatrani este contrariul a ceea ce se vede in mod curent. In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca obtiunile, esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.Tanar fiind, crezi in ideiile raspandite, in cele care alearga pe toate drmurile,.esti gata sa aderi la tot si la toate.
Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii.
In ceea ce ma priveste , am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.


A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.

Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti mai tanar si mai tanar cand esti batran.

Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delasare de prejudecati si de constrangeri.

 Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.

Si mai e ceva.

Singurul lucru care ne ingaduie sa privim fara dezgust lumea in care traim este frumusetea cu care anumiti oameni o creeaza, din timp in timp, pornind de la haos:tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu si viata pe care o traiesc.


Dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita.
As zice chiar ca este opera de arta prin excelenta."

Sarpele in paradisul inimii

                                                          

       Tomas Spidlik
(sursa: crestinortodox.ro)
 

                                                                                               
Unde sa cautam originea pacatului ?

Cum sa interpretam povestea biblica despre sarpele din paradis ?

Geneza, in capitolul 3, povesteste istoria primului pacat: tentatia de a manca fructul interzis, convorbirea Evei cu sarpele seducator, consimtamantul lui Adam, alungarea din paradis. Parintii retin faptul ca experienta fiecaruia dintre noi confirma si prelungeste in istorie ceea ce Geneza povesteste in primele capitole. Fiecare din noi poseda un paradis, adica inima creata de Dumnezeu intr-o stare de pace. Si fiecare din noi traieste experienta sarpelui, care patrunde in inima pentru a ne seduce. Sarpele are forma unui gand rau. Origene scrie – si sunt de acord cu el multi alti parinti – ca:
“izvorul si inceputul oricarui pacat este gandul” (in greaca logismos).

Cum poate un simplu gand cauza raul ?

Nu este vorba de un simplu gand, ci de un gand necurat, rau. Ca sa fim sinceri, ceea ce numim adesea tentatii nu sunt nici macar ganduri adevarate, ci mai degraba imagini ale fanteziei, carora li se adauga sugestia de a savarsi ceva rau.

Sf. Maxim Marturisitorul ilustreaza aceasta situatie cu exemple luate din viata de zi cu zi afirmand, de pilda, ca putinta de a gandi nu este un rau, si nici gandirea. Nu este un rau femeia. Nici sa te gandesti la o femeie nu este un rau. Si totusi, in mintea unui om aplecat spre senzualitate, imaginea unei femei nu ramane mereu curata, ci se amesteca cu un impuls carnal care sugereaza un act potrivnic legii lui Dumnezeu, in acelasi fel, banii  nu sunt un rau in sine.

Si totusi pot deveni piatra de poticnire datorita impulsurilor necurate care li se adauga. Numim astfel “pur” ceva caruia nu i se adauga nimic altceva, cum vorbim, de pilda, de aur pur, de apa pura etc. Asa si gandurile sunt curate pana nu li se adauga vreun impuls care duce la savarsirea raului.

De unde vin astfel de impulsuri spre rau?

Parintii compara inima umana cu un ”pamant al fagaduintei”, spre care filistenii, babilonienii si alte popoare pagane arunca sulite si sageti, adica sugestii rele. Aceste ganduri “diabolice”‘, “carnale”, “necurate” nu-si pot avea originea in inima noastra, de vreme ce ea este creata de Dumnezeu. Prin urmare, ele vin “din afara”. Nu apartin felului nostru natural de a gandi. Si pana cand raman “in afara noastra”, nu sunt pacat. Constituie un rau numai in momentul in care le acceptam in mod constient si liber, adica atunci cand ne identificam cu ele.

Dar in Evanghelie sta scris ca raul provine din inima si nu din lucrurile externe (Mt. 15, 19) si atunci?

Cu siguranta, dar trebuie sa fim atenti cum explicam acesi text. Pacatul vine din inima omului, deoarece consimtamantul la rau este dat din interiorul omului, de libera sa vointa. Gandurile rele, dorintele pasionale bantuie continuu, ca sa zicem asa, in jurul nostru. Deseori ne acapareaza fantezia si mintea. Constituie slabiciunea umana de dupa pacatul primilor stramosi. Dar in sine nu sunt inca un rau adevarat.

Dar atunci traim intr-o stare de primejdie, mereu expusi tentatiilor…

Viata omului pe pamant este o lupta, zice Iov (7, 1). Si un proverb adauga: cine nu vrea sa lupte, nici n-ar trebui sa traiasca. Dar nu trebuie sa exageram dificultatea acestei lupte. Un autor antic, Pseudo-Macarie, compara sufletul nostru cu o mare cetate. In centru se afla un castel frumos, alaturi este targul, iar de jur imprejur periferia. Dusmanul, adica pacatul originar, a ocupat periferia, adica simturile noastre. Si de aceea ne simtim tulburati in acel punct.

Dar aceste tulburari ajung adesea si in targ, adica acolo unde se incepe sa se discute daca trebuie sau nu trebuie sa primim un gand ca fiind al nostru sau mai degraba trebuie sa-l refuzam. Dar in castelul interior, unde tine de libertatea noastra sa fim stapani, pacatul nu poate patrunde daca nu-i deschidem poarta cu liberul nostru consimtamant.

Si Sfanta Tereza de Avilla vorbeste despre “castelul interior” a! sufletului nostru, unde putem sa conversam cu Domnul, Oaspetele Divin, fara ca tulburarile periferice sa impiedice in vreun fel acest lucru.

In ciuda acestui fapt, suntem in intregime impartiti. Acest lucru nu este placut si poate ca este de-a dreptul obositor…

Oamenii spirituali cauta nu numai sa evite pacatul, ci si sa purifice inima, pentru ca, facand astfel, sufletul se poate intoarce la pacea launtrica. Autorii monastici numesc asceza cu termenul grecesc praxis, indicand astfel practica spirituala. Dar fac deosebire intre “practica exterioara” – care se concentreaza asupra evitarii actelor pacatoase -, si “practica interioara” – care are drept scop purificarea inimii.

Deseori, din pacate, invataturile morale care sunt propuse raman limitate numai la practica exterioara: “Nu trebuie sa se faca acest lucru, se poate face acela. Si asta poate explica, probabil, de ce atat de des, cand oamenii se simt foarte tulburati, nu mai stiu ce sa faca, din momentul in care aplicarea legilor exterioare aliate in posesia lor nu ii ajuta. atunci in cautarea unor solutii ulterioare, se intorc la metodele mai nepotrivite propuse de un fals misticism, la medici, la droguri …

Unde pot fi gasite aceste instructiuni?

Calugarii care alegeau o viata de singuratate erau in mod particular experti in dobandirea pacii interioare. Cautau linistea fugind din lume. Dar foarte curand traiau experienta faptului ca solitudinea, de una singura. in sine nu pacifica. Sf. Antonie cel Mare, de pilda, s-a retras in desert, dar a fost asaltat de “demoni”, adica de o puzderie de ganduri si de fantezii care il tulburau. A trebuit deci sa invete sa invinga acesti “demoni”. Numai dupa o lunga lupta launtrica a dobandit arta de ii invinge fanteziile.

Numai atunci a devenit singuratatea lui un salas al pacii. O astfel de experienta era asa de comuna, atat de cunoscuta, incat o lege de stat din imperiul bizantin a interzis monahilor sa se retraga in desert, in solitudine, inainte de a fi trait zece ani de viata ascetica in manastire. Calugarii trebuiau, prin urmare, inainte de a aborda viata de pustnic, sa fi invatat deja sa fie stapani pe gandurile lor si pe fanteziile lor.

Dar aceste experiente ale monahilor din vechime sunt inca accesibile si utile pentru omul de azi?

Este interesant ca in zilele noastre tocmai pentru ca se simte in mod deosebit nevoia si creste cererea acestora sunt traduse si publicate texte ale spiritualitatii antice care privesc tema luptei launtrice. Pentru a cita un exemplu cunoscut. ajunge sa amintim cum se inmultesc in ultimul timp traducerile Filocaliei lui Nicodim Aghioritul. Textul este o culegere de numeroase bucati patristice in care se invata cum se dobandeste puritatea inimii, care este conditia rugaciunii si a linistii vietii.

S-a spus ca adevaratul pacat il avem numai cand intervine liberul consimtamant, care se uneste cu gandul rau. Dar cum putem sti sigur daca am consimtit liber sau nu?

Exista persoane scrupuloase care  se acuza de “a fi avut ganduri rele”, dar nu stiu sa raspunda la intrebarea daca au consimtit la ele sau nu. Vechii monahi stiau ca o astfel de nesiguranta este foarte daunatoare pentru pacea sufletului. De aceea au propus o analiza atenta a procesului mental care se observa cu ocazia tentatiilor interioare. in mod obisnuit se deosebesc cinci trepte de patrundere a raului in inima: 1) sugestia; 2) convorbirea: 3) lupta: 4) consimtamantul; 5) pasiunea.

Acest lucru necesita, evident, o explicatie.


Ce este sugestia?

Acest prim grad se mai numeste si “contact”. Fste prima imagine furnizata de fantezie, primul impuls. Astfel, de pilda, un avar vede niste bani nepaziti si ii vine o idee: “as putea sa-i ascund”. In acelasi fel ni se pot impune imagini carnale, gandul dea fi mai buni decat toti, impulsul de a se lasa de lucru. etc. In acest caz nu decidem inca nimic, constatam pur si simplu ca ni se ofera posibilitatea de a face raul, si raul se prezinta intr-o forma placuta. Neofitii in viata spirituala se inspaimanta, marturisesc ca au avut “ganduri rele” pana si in biserica si in timpul rugaciunii.

Se povesteste ca Sf. Antonie cel Mare ar fi condus pe acoperis pe unul dintre discipolii care se plangea amar de gandurile lui rele si i-ar fi poruncit sa prinda vantul cu mana. Apoi, dupa un timp, i-ar fi spus: “Daca nu poti prinde vantul, cu atat mai putin vei prinde in mana gandurile rele!”.

Voia sa demonstreze in felul acesta ca in primele sugestii nu se afla inca nici o vina si ca, atat cat vom trai, nu ne vom putea elibera de sugestii. Ele seamana cu mustele, care ne chinuie cu atat mai mult, cu cat devenim mai nerabdatori.



Ce inseamna “convorbire”?

Aceasta treapta aminteste de povestirea din Geneza 3 cand Eva intra in vorba cu sarpele. Daca lasam deoparte prima sugestie, ea dispare asa cum a venit iar omul, in mod normal, n-o face se iasa mai degraba provocat si incepe sa reflecteze. Astfel, avarul zice: “Daca iau acei bani. ii depun la banca”. Apoi ii vine in minte ca acesta nu este un lucru cinstit si, mai presus de toate, este si primejdios, din moment ce acest gest al sau ar putea ajunge la cunostinta cuiva.

Atunci gandeste ca ar fi mai bine sa pastreze lucrul ascuns. Nu este capabil sa decida nimic, dar chestiunea banilor ii ramane in minte toata ziua. Acelasi lucru se intampla cu cel care s-a maniat pe cineva. Multa vreme se ocupa de cel care 1-a facut sa se manie. Isi imagineaza ca-l bate, ca il jigneste, apoi il iarta cu generozitate, apoi din nou se gandeste ce ar putea sa-i faca … il uita doar dupa mult timp.

Care este vina acestor “convorbiri” interioare? Cel ce nu a decis nimic nu poate avea pacat. Dar cat timp si cata energie vitala se pierd cu aceste “dialoguri” interioare neghioabe!


De ce este situata lupta doar pe locul al treilea?

Suntem la a treia treapta.
 Un gand care dupa o lunga convorbire, s-a cuibarit in inima, nu se lasa alungat cu usurinta. Omul senzual are o fantezie asa de poluata de imagini necurate, incat nu reuseste sa se elibereze de ele. E inca liber sa nu consimta. Poate si trebuie sa iasa invingator din aceasta lupta a sa, dar plateste cu multa truda: trebuie sa lupte. Vointa sa trebuie sa ramana ferma, trebuie sa-si repete lui insusi: “simt o puternica atractie spre pacat, si totusi nu vreau sa consimt, decid in mod liber contrariul si sunt capabil sa rezist”.


Ce este consimtamantul?

Este al patrulea stadiu.
 Cel care a pierdut batalia decide sa savarseasca, cu prima ocazie, ceea ce ii sugereaza gandul rau, ii da liberul sau consimtamant sugestiei raului. In acest stadiu se produce cu adevarat pacatul. Si chiar daca nu se va concretiza exterior, pacatul ramane in interior. Este vorba de ceea ce morala numeste “pacat in gandire”. Cum sa iesi din aceasta confuzie? Trebuie sa stii sa te opresti si sa-ti spui: “Ce simt, atractia spre pacat? Imi place? Ma simt foarte atras sa-l implinesc? O voi face?
 Nu! Decid sa n-o fac”.

Aceasta ultima decizie trebuie sa ne mangaie, in momentul in care am luat-o, am descoperit propria libertate.
 Omul este esential ceea ce decide, si nu lucrul spre care il poarta atractia simturilor. In astfel de momente, cand dam liber consimtamant raului, avem si experienta pacatului.


Ce este pasiunea?

Este ultima treapta, cea mai tragica. Cel care se prabuseste in gandurile rele, adesea isi slabeste treptat caracterul. Se naste astfel o aplecare constanta spre rau, care poate deveni puternica, asa incat sa fie foarte greu sa-i rezisti. Pasiunea este cea care il face pe om robul bauturii, al desfraului , al izbucnirilor manioase necontrolate, etc.
 Se poate spune ca libertatea a fost deja distrusa intr-un astfel de individ? Opiniile in aceasta privinta sunt diverse. Recent, anumiti psihologi, cat si, adesea, unii teoreticieni ai dreptului au considerat anormalii pe oamenii caracterizati de pasiuni puternice. Prin urmare nu i-au acuzat de altceva decat de o slabiciune exagerata.

Dimpotriva, Parintii din vechime, ca de pilda Ioan Gura-de-Aur, repeta chiar si pentru aceste tipuri de persoane: “E de ajuns sa vrei!” In viziunea Parintilor deci, si omul pasional si slab ramane om, prin urmare vointa este inca prezenta in el. Dar este ca si cum ar dormi, si prin urmare trebuie s-o trezesti. In acest sens, o problema in mod deosebit de actuala astazi o constituie cei care se drogheaza. Experienta arata ca este nevoie de o cura speciala pentru a trezi si a intari in ei vointa.

Tagore...Nu-ti este tie harazit....

Nu-ţi este ţie hărăzit!


nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească.
oricât l-ai scutura şi l-ai lovi
nu-i în puterile tale
să-l faci să dea petale.
atingerea-ţi murdară-l pângări.
îi smulgi petalele, şi i le spulberi
fărâme le striveşti în pulberi.
ah! nu-ţi este ţie hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească


Cel care poate să-l deschidă
o face-atât de simplu!


i-aruncă o privire pe sub gene
şi mustul vieţii se porneşte-n vene.
la suflul ăsta floarea-şi scoate
aripile la vânt, vâslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
şi o mireasă îşi destaină
dulcea-i taină.


Cel care poate să-l deschidă
o face atât de simplu.

(Rabindranath Tagore)

Robin Sharma "Asa cum iti traiesti zilele....

"Asa cum iti traiesti zilele, in asa fel iti fauresti viata.
Nu-ti irosi zilele, pentru ca nu exista nicio zi fara importanta. "



Un proverb spune: “A sti sa citesti, dar a nu citi, este aproape acelasi lucru cu a fi analfabet.” Gasiti-va timp pentru a citi in fiecare zi. Citirea unei carti de un autor pe care il admiri face ca o parte din stralucirea lui sa te cuprinde si pe tine. O. Holmes spunea: “Orizontul gandirii, odata largit de o idee, nu va mai reveni niciodata la dimnesiunile de dinainte“.


Poti sa reduci cheltuielile cu chiria, cu mancarea sau hainele, dar niciodata sa nu renunti sa investesti in carti bune.


Adevaratul risc in viata consta intr-o viata fara riscuri. Nu poti castiga daca nici macar nu intri in joc.


Faceti-va timp sa ganditi.
In fiecare zi trebuie sa va faceti timp pentru a sta si a gandi, puteti lua timp de la alte activitati. Peter Drucker, cel mai proeminent expert in management spunea: “Nimic nu e mai inutil decat sa faci bine ceea ce nu ar trebui sa faci“



Prea multi oameni se tem sa mai fie ei insisi. Asadar renunta la visele lor, la felul lor de a fi pentru a imita multimea din dorinta de a fi acceptati.

Fiti unici, fiti voi insiva. Urmati-va visurile .


Ascultati de doua ori mai mult decat vorbiti.
A asculta pe cineva cu atentie este unul dintre cele mai bune moduri de a arata respect si de a construi o relatie profunda. Oamenii nu mai au timp, rabdare sa asculte. Ascultati cu interes real ce au ceillati de spus si veti vedea doua lucruri: veti intelge corect ce au de comunicat si in plus veti castiga aprecierea, respectul, prietenia si chiar si dragostea lor.


De cate ori spuneti “da” unui lucru fara importanta, spuneti de fapt “nu” unui lucru important.


Ridicati-va mereu stacheta mai sus.
Perfectionati-va in continuu. Refuzati mediocritatea. Retineti ca toti marii lideri sau vizionari care acum sunt venerati au fost la inceput ridiculizati.
Fiti atleti in orice domeniu.
Numai prin exercitiu si antrenament se ajunge la rezultate pozitive si la performanta. Succesul, bucuria si linistea interioara nu apar din senin, ci se creaza.


Fiti entuziasti.
Nimeni nu se inconjoara de morocanosi, carcotasi, pesimisti.


Valoarea binelui.
Unii spun ca “a fi bun este un semn de slabiciune”.
Total gresit. Este cea mai mare dovada de putere morala. Este usor sa fii nervos, sa tipi, sa acuzi, sa dai vina pe altii, sa fii violent, dar este in schimb foarte greu sa dai dovada de opusul acestora. Iti trebuie curaj si putere pentru a te purta frumos chiar si in conditii grele sau in situatii limita.
Maica Tereza, Gandhi, Martin Luther King, Nelson Mandela, sunt astfel de oameni.



Cuvintele pe care le folositi va definesc si va influenteaza viata. Alegeti-le asadar cu atentie si in mod constructiv.


Bucurati-va cu ceea ce aveti.
“am blestemat faptul ca nu am pantofi pana cand am intalnit un om fara picioare” spune un proverb persan. Nu cadeti in greseala de a va concentra pe ceea ce nu aveti, in loc sa va concentrati pe ce aveti.


Fiti intelepti – treziti-va devreme si nu mancati dupa 7 seara.
Nu uitati efectul de bumerang. Oferiti doar ceea ce ati dori sa primiti.


Faceti curatenie.
Eliminati ceea ce trebuie sa dispara din viata voastra, ceea ce va trage in jos, ceea ce va prisoseste. Te vei simti mai usurat, mai fericit si cu constiinta mai impacata; asadar faceti curatenie in viata voastra si incepeti asta cat mai curand, veti fi uimiti de rezultatele surprinzatoare pe care le veti obtine.


Retineti regula Million Dollar Baby:
gasiti echilibrul perfect intre dragostea pentru ceilalti si dragostea pentru sine.
Nu uitati ca problema martirilor este ca majoritatea nu mor in patul lor.



Lumea este mica.
Viata este scurta, lumea este mica dar mai este si foarte larga. Cand aveti o problema intrebati-va: ‘”va mai conta asta peste un an sau doi?” si daca raspunsul este “nu”, ganditi-va bine daca merita sa va irositi atat de tare pentru ea. Sunt probleme care atunci cand apar credem ca s-a sfarsit lumea, dar mai tarziu realizam ca nu au fost decat niste noi inceputuri sau niste oportunitati.


Frumusetea timpului.
Ceea ce trebuie sa retineti este ca odata timpul pierdut nu-l veti mai recupera niciodata.
Bunele maniere nu sunt doar o vorba in vant, o poveste de pension, ci reprezinta o treapta esentiala in drumul tau spre fericire si implinire.


Exemplul lui Garth.
Acesta spunea: “Am venit pe aceasta lume fara a avea nimic, cand voi pleca nu voi lua nimic altceva cu mine decat constiinta mea”.

Pleaca soarele ...

Pleaca  soarele de la fereastra mea....

Parca merge cu spatele,
Ca un slujitor care se retrage din sala tronului...


Noaptea se aseaza discret
Intre  cele doua zile, 
Ca intre doua  mirese, 
Sa nu  se vada una pe cealta...


Peste  ziua care a trecut,
 Inchide incet si definitiv un oblon,

Pentru cea care  va veni,
Va deschide, inainte de zori,o fereastra,


De fiecare data alt oblon...
De fiecare data alta fereastra...


Daca as vrea sa inchid mai devreme  oblonul....
Sau sa deschid mai tarziu  fereastra ...

Nu pot, nu  stiu ...
Numai noaptea stie...


(Vichi Nego)

caine rau?

o

"Mancare rea , caine rau!"...

 O reclama si nu numai...Cand am gasit-o am zambit...dupa ce am trecut de prima impresie, mi-am dat seama ca asist neputincioasa la un jaf ...

Cine, pe cine, jefuieste? E dureros si lesne de inteles..nu ma grabesc sa dau sfaturi, nici sa dau cu piatra...mi-e mila de toti trei..chiar si de cel ascuns dupa draperie...

Vine o clipa cand un binevoitor trage putin de coltul ei... si cand  ,teribil de rusinat, trebuie sa platesti pe loc ,pretul tradarii....,  ea vine intotdeauna,  atunci, cand te astepti  mai putin...

Scrisoare de bun ramas


                           George Tarnea
Iubito, câta lume între noi

Numaratori de ploi din doi în doi

Si dintr-un ochi de dor necunoscut,

Câte zapezi pe buze ne-au crescut...

Asculta-ma si lasa-ma sa strig

Mi-e frica de-ntuneric si de frig

Si nu mai vreau sa stiu pâna la sfârsit

Cine-a iubit frumos, cine-a gresit

Cine-a facut spre noapte primul pas

Cine-a plecat din joc, cine-a ramas

Cine si-a smuls peretii rând pe rând

Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând

Cine a pierdut si cine a câstigat

De toate înlantuit sau dezlegat

Cine-a crezut mai mult în celalalt

Sub cerul prea strain si prea înalt

Când am sa uit cum suna glasul tau,

Decât tacerea, ce-mi va fi mai rau

Si cum sa pot sub stele înnopta

Când nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

Numaratori de ploi din doi în doi

Iubito, câta lume între noi.

Mara "pantofii lu'tati sunt neascultatori"

Abia m-am sculat si deja am o problema...nu stiu unde mi-a pus mami papucii..

...si ...pantofii astia ai lu' tati nu prea ma asculta...of...

Fericirea lui Chicoantza...

 Incaltari  obosite....vin de foare departe...au vazut" dedesuptul lor orase mari..si rauri..si marea".(.cum  spunea  prepelita din  povestea aia cu puiu' ala  neascultator care a zburat si l-a impuscat un vanator in aripa.....).
Torc  fericit...mi-au adus pe cineva foarte drag...