Casele vecinilor erau ingrozitor de aproape...

-Ce faci , Omi, tu iti deschizi aici pravalie? -Da. mai!

-Si cand ai de gand sa tai panglica :-))?

 -Pai, ce sa zic , as putea s-o tai chiar azi,daca m-as stradui putin... am aranjat si eu pe aici cum m-am priceput , pare ok, asa in ansamblu , am sa dau jos hartiile astea din geam , am sa spal putin pe jos... si e cam gata...
Brrrr, s-a racorit bine afara...hai, nu ramai si tu putin cu mine…sa bem si noi un ceai cald si sa mai stam de vorba? Uite chiar acum am sa pun ibricul pe foc... 

-Sa stii ca e faina pravalioara asta a ta, e mai mult interesanta decat frumoasa …imi place...dar ce miroase asa …nu stiu a ce..., parca ai parlit ceva…?

-Da? Nu stiu ,chiar n-am parlit nimic…Aaaa ,acum stiu de unde vine mirosul...a adus Vichi aici si Biblia lu 'Taia , a scapat ca prin minune din foc, atunci cand mi-a ars o parte din casa...

 -Cand ti-a ars, mai? n-am stiut nimic de necazul asta al tau…Of, parca am sta pe continente diferite…uite asa e cand ne intalnim din an in paste,pierdem legatura… Dar cum s-a intamplat? De la ce ti-a luat foc casa?

- Sincera sa fiu, nici acum nu stiu prea bine...toti spun ca ar fi fost de la un cos incins,in fine, cert e ca m-a lovit nenorocirea asta, cand ma asteptam mai putin…

 Chiar inainte sa se intample, mi-era si mie mai bine…ma mai vindecasem si eu dupa moartea mamei...

 -A murit si doamna Duta?

-Da, de cativa ani…

-Hai, mai, ce rau imi pare…dar domnu’ Duta ce mai face?

 -A murit cu patru ani inaintea ei…

 -Mi-erau foarte dragi oamenii astia…

-Nu ma intreba...parca sunt orfana...sa stii ca de sigmatul asta nu scapi , indiferent la ce varsta te loveste nenorocirea...

. -Si cand s-a intamplat si nenorocirea cu focu'?

 -In noaptea de intai martie,2008 .Era aproape douasprezece noaptea .Eu nu ma culcasem.Imi propusesem sa ma imbrac a doua zi,cu o jacheta noua si-mi trebuia sub ea ,o bluza care avea maneci lungi...si pentru ca la mine in birou era foarte cald, le-am taiat fara mila , si m-am apucat sa le inseilez putin.

 In timp ce migaleam eu la manecile alea ,am auzit asa un tropot de stropi pe acoperis , parea a fi o ploaie destul de hotarata...de unde plaie la ora aia?
La geam cerul era senin.Mare mister!Am lasat bluza si am iesit pe balcon…

Sub streasina, se jucau vreo doua flacari mici, chiar sfioase…

 Ai mei dormeau toti ca dovlecii, era ora somnului…

M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa vorbesc cu Liviu , sa le stingem repede cu vreo doua galeti de apa. Zis si facut!

L-am chemat pe Liviu, am cautat niste galeti, intre timp s-au sculat si ai mei...am incercat sa stingem flacarile dar ,pareau din ce in ce mai incapatanate.

Am intrat in panica... cu gesturi grabite ai mei au improvizat un furtun cu apa si Liviu incercat sa urce cu furtunul in mansarda… A deschis usa !…...Un nor gros de fum s-a napustit peste el, pe scari!

“ Chemati pompieriii!!!...Arde mansarda!!! “

 Din momentu-ala a inceput vacarmul.
Am scos patutul Marei nenascuta inca , cu toate lucrusoarele ,care urmau sa fie ale ei…peste cateva zile…am deschis sifonierele , am tras ca disperata tot ce am putut din casa,  din rafturi si am aruncat toate lucrurile dincolo de gard , in gradina vecinilor…

Ceilalti faceau acelasi lucru..

Era ingrozitor.!

Ce sa iei ? Ce sa lasi? In cateva minute trebuia sa te decizi!

In timpu’-asta, fetele incercau ,prin telefon, sa le explice pompierilor pe unde stam…
Mai si culmea stii care e?... ca unitatea de pompieri e la doua strazi de noi.Au venit dupa vreo 20 de minute...ne-au gasit dupa fum…ce parere ai tu? Au venit vreo trei masini de pompieri, si-au intins furtunele si…au inceput sa curga suvoaiele..astia nu iarta nimic ,dau cu apa la greu..peste tot…

Dupa cateva minute , sub greutatea apei ,tavanul din sufragerie a inceput sa cedeze , parca era o burta de elefant, apa a inceput sa curga nestingherita peste peretii abia zugraviti, peste parchetul abia raschetat, peste fotolii, peste biblioteca, peste pian, peste asternuturi…peste tot!

 Eu ramasesem in sufragerie ,trageam disperata de cablul de la monitor,vream sa salvez macar calculatorul ,pentru ca in el,aveam toate pozele de familie ,cu toate evenimentele mai importante…nunti, aniversari,concedii…era intr-un fel, in el, toata viata noastra…

 -“Doamna, nu mai stati! Iesiti ! Cade tavanul peste dumneavoatra…!”

Am iesit cu mainile goale… In alee, langa ai mei si langa vecinii nostri, priveam ingrozita focul care-si batea joc de toata agoniseala noastra. Nimic nu parea ca mai poate sa-l opreasca.…

Zburau tablele ,rasucite ca niste clatite, in toate partile…

 Casele vecinilor erau atat de aproape…ingrozitor de aproape…

 Mi-era frica..inima mi se facuse ghem...m-am uitat la un moment dat disperata in jur…”suntem macar toti afara?"Lipsea Ema,stiam de ea, o luase Sanda, pe la ea ,s-o mai linisteasca...

 Incepuse sa-mi fie frig ...cumplit de frig... Trecuse de miezul noptii,afara parca nu era asa de rece...tremuram,toata si nu intelegeam de ce! Mai tarziu am realizat ca sunt uda leoarca ,asa iesisem din casa...dar nu eram in stare sa fac nimic.

Ma uitam fix la peretele dinspre alee,...focul...musca adanc din el.....,mansarda era deja scrum...

 Vream sa strig ,nu mai aveam grai ,vream sa plang, nu mai aveam lacrimi,vream sa strig la Dumnezeu nu mai aveam curaj...

Dupa vreo patruzeci de minute pompierii au reusit sa singa focul, si-au strans furtunele si au plecat.

 Se facuse aproape unu noaptea...orbecaiam toti prin intuneric, ca niste gaini zburatacite din culcusul lor.
(Ooau...bine ca m-am uitat ... a fiert ibricu' meu pana s-a evapoorat toata apa ...daca mai stateam putin mirosea si a ibric parlit :-),stai sa-l mai umplu o data,poate reusim sa bem si noi un ceai)

 Of, si cum iti spuneam... am mai incercat noi sa mai miscam cate ceva,atunci ,noaptea...
Abia cand s-a luminat am vazut dezastrul.

Apa murdara si miros greu de fum, peste tot si.... peste toate lucrurile pe care le aruncasem in curtea vecinilor...
Si pe acolo au dat cu apa pompierii, asa, preventiv sa nu se extinda focul...

Ce a lasat focul a distrus apa!
Prin noroiul din hol, zacea o fotografie alb -negru ... (cazuse dintr-o carte, cred...)cu mine si cu Michi la mare , cand eram studenti.
 Ce saraci si ce fericiti eram atunci! Am inceput sa plang...

 Ce sa facem si de unde sa incepem? Unde sa uscam toate lucrurile?

Afara ploua incet ,incet dar hotarat...parca in ciuda ploua.

In casa era aproape totul distrus,peste tot era moloz,apa si scrum...fumul intrase a in toata casa.
Din mansarda n-am mai recuperat mare lucru...
 In zilele urmatoare, muncitorii au scos cu lopata scrumul  de acolo...mi-au ars multe lucruri, de iarna, de vara, de suflet,de dor... multe carti...un cufar drag, ramas de la bunicul meu...

 In stratul gros de scrum , am gasit Biblia asta a lu' Taia...era intacta,doar coperta de piele se parlise putin.
Am luat-o, asa plina de scrum cum era ,si-am strans-o la piept ca pe o mangahiere,...ca pe o fagaduinta ,ca... El vede , ca... El stie, ca va ramane langa noi si prin valea asta,ca... odata ,intr-o zi,cand ne vom mai intelepti si noi...ne va spune El de ce ni s-au intamplat toate astea....


-Hai, bea-ti ceaiul! Cred ca deja s-a racit! Vrei sa-ti mai pun putina miere?

..".tu iti dai seama cate aripi trebuie sa faca?

E cam frig in dimineata asta...ar fi trebuit sa las focul aprins ,ca sa se usuce mai repede peretii...

Ce sa zic, nu prea au iesit  bine ,sunt un fel de "bleuciel -cu patina vremii ",cred  ca am sa-i acopar eu cumva, poate cu niste tablouri , mai vedem...

Habar n-am cum o sa-mi randuiesc nimicurile asta ,sunt foarte multe si  mi-e greu sa aleg cateva pentru vitrina din fata.,pentru ca mi se pare nedrept fata de celelale,care vor sta mult si bine in cufar ,pana cand se va indura vreun trecator mai milos sa le cumpere.

-Ce faci, Omi, de ce ai picat asa pe ganduri? Nu ma ajuti?
Ce facem cu maldarul asta de nimicuri, da-mi o idee cum sa le asez...


-Ascultam chitara asta ...(.Bach are ceva din muzica Cerului.)... si mi-am adus aminte de discutia pe care am avut-o cu Levi, intr-o seara, cand a ramas sa se culce cu mine.Stii ce mi-a spus?
-Ce ti-a spus?
-"Mai Omi ,ce batrana esti...esti mai batrana decat mami."..
-Da, mai, Levi, asa e...imi pare si mie rau ,dar ce pot sa fac...
-Auzi ,Omi..sa stii ca eu nu vreau sa mori..
-Nici eu...poate n-oi muri asa de repede...Aproape ca mi se umezisera ochii ,incepuse deja sa mi se faca mila de mine ...
- Mi-a zis tati ca trebuie sa vina Domnu' Isus sa ne ia in Cer, poate vine inainte sa mori tu.Chiar,de ce n-o fi venind mai repede ?
-Pai stiu  si eu ce sa zic?..poate-i mai asteapta  pe copiii rai ,sa se faca buni ,...ca tu stii ca n-au ce sa caute acolo sus, asa cum sunt acum...
- Omi! ...stii de ce cred eu ca  intarzie?
-De ce, mai , Levi?
-Pentru ca  El trebuie sa ne faca aripi la toti,...tu iti da seama cate aripi trebuie sa faca ?.."


Te uimesc copiii astia , m-a  cam lasat fara replica...


Of ce urat e azi  afara, nici nu ninge,nici nu ploua,dar e foarte frig.Imi zicea Miro aseara,ca la ei ,in Irlanda , a nins cu fulgere si cu tunete...s-a -ntors lumea asta pe dos..la noi ploua si la ei ninge...cred ca s-a suparat si Pamantul asta pe noi, nu ne mai suporta...
Mai anunta intr-o seara  la tv, nu stiu ce specialist ,ca vor fi cateva cutremure mai puternice zilele astea. Ce sa mai zic...vorba unui localnic de la vama Unghieni-Iasi ... "ei , si ci-ar sa hie, or vinii, or pleca..."


(Eram studenti in Iasi...prin '78...si ne-am dus intr-o duminica pana  la Ungheni sa vedem si noi punctul de vama cu rusii , asa era pe atunci.
Mai ,Vichi, ,n-am vazut de cand sunt atata saracie...traiau oamenii aia , acolo, ca pe vremea lu" Creanga , in niste case cocosate,fara garduri, fara curti... se plimbau orataniile prin batarura , dupa pofta...si... neavad ce face, il intrebam pe un amarat din partea locului ;"Nene, nu ti-e teama ca or sa vina rusii peste mata , aici? " , "Ei si ci-ar sa hie? ..or vinii, or pleca..." ,:-))


 Asa si noi cu cutremurele ,nu putem sa facem nimic dacat sa ne rugam la Dumnezu sa ne scape El.
Eu nu mai vreau sa ma mai gandesc la nimic rau, oricum solutii nu prea am, poate doar sa-mi pregatesc in fiecare seara sufletul de plecare...


Oau..ce tarziu s-a facut , mai stam?


-Eu zic sa mai stam sa mai aranjam cate ceva ca sa deschidem si noi pravalia pana 'n sarbatori...


-Mai Vichi, tu ai sortat cu atentie nimicurile astea?  Am gasit in gramada asta ,Biblia lu' Taia ,care a ramas neatinsa atunci cand a luat foc mansarda,...pfff .miros copertile  astea din piele ,ca un  animal parlit... uite si basmaua asta grena de casmir ,inca miroase a Maia-mea (of, dragilor ,ce dor mi s-a facut de voi.! ...), si... costumasele cu care au iesit din maternitate Levi si Cael si Mara...si  ursletul cu care dorm ,de la Ada il am...,  si..ceasul asta pe care mi l-a dat Ema cand era studenta la Brasov, si... tabloul cu pisicile  curioase  de pe acoperis...pai pe asta l-a facut Miro "especially for me" nu stiu cum sa-ti spun...nu se poate... si tabloul asta cu  floarea de colt de la Marius , si canuta cu "Gustati si vedeti ce bun este Domnul" de la Liviu .. si semnul asta de carte , pe care l-am facut dintr-un fir de frezie ,si pe ce-l tin in Biblie din '97,  de  cand era Clid student la "turism -management" ...


Mi-aduc aminte ca ne-am intalnit intr-o zi in Bucuresti , eu ma dusesem cu niste situatii la Petrom, parca-l vad si acum pe trotuarul din fata regiei ,ma astepta cu un boboc de frezie in mana, ...m-a coplesit cu gestul lui , pentru ca nu prea le avea el cu florile cu fineturile astea...


.Am iubit mult  bobocu' asta  de frezie..
 Cand s-a uscat , i-am gasit un culcus fain pe o bucata de carton  si l-am facut cel mai valoros semn de carte)


Si  goblenul-inimioara, de la Bleuciel,ce poveste incredibila are  si asta, ...si  broscuta din sticla de Murano de la Miha, si asta are o poveste.faina cu-n picior de broasca...si..brelocu'-masca de la Iuli,adus pentru mine  special, chiar din Venetia visurilor mele...
Ooo.,  nu se poate,  si  bolul de sticla cu pietre din ocean.si cu degetaru" lu Taia.?


Nu, nu se poate,Vichi,..nu te supara pe mine ,  dar pe astea nu le vand...putem sa le lasam aici , asa e decor si de poveste , dar in niciun caz... nu la vand..!.


-Tu hotarasti, Omi , ce e de vanzare si ce e de poveste!
 In toata harababura asta te las pe tine sa alegi...
Mai stai? eu zic  sa mergem !E tarziu..." si maine e o zi," vorba lui Scarlet O'Hara...

Deocamdata e inchis , trecatorule...

De ani de zile visez sa-mi deschid o mica pravalie cu nimicuri .
Sunt convinsa ca nu voi face o vreo afacere ,dar  sigur Omi va fi foarte fericita . Pentru ea vreau sa deschid pravalia asta si ...pentru tine, trecatorule ...
 Imi vor lua putin timp amenajarile...peretii  am sa-i dau cu un "bleuciel",  pentru ca vreau sa-mi pun pe peretele din spate cateva tablouri din copilarie...
 Firma n-am, rafturi n- am...nici dulapuri cu sertare...nici perdele...(hartiile astea din geam am sa le iau dupa ce deschid).
Aici langa geam, la lumina, cred ca o sa improvizez un fel de vitrina, in care am sa pun nimicurile mele dragi, iar pentru restul ,o sa pun in mijlocul pravaliei un cufar mare...in care sa rascoleasca toti ,dupa pofta...(ce fain ar fi fost  aici cufarul meu de la bunicu" , (a ars acum doi ani cu tot ce am avut prin mansarda...of cate nimicuri  mi-au ars atunci..dar asta e ,nu vreau sa ma mai gandesc la ce a fost, ce rost mai are?).
Am sa mai pun undeva, intr-un colt , o masa cu doua scaune ,sa mai stai pe la noi,trecatorule,  sa bei un ceai cald si sa rasfoiesti, in tihna,  vreun almanah din ''900 toamna".
Am sa pun si muzica.... asa in surdina..."chitara rece cu ceai cald ",  :))...Ce zici?

Deschidem peste cateva zile, deja te asteptam, trecatorule...