30 noiembrie, 2010

Casele vecinilor erau ingrozitor de aproape...

-Ce faci , Omi, tu iti deschizi aici pravalie? -Da. mai!
-Si cand ai de gand sa tai panglica :-))?
 -Pai, ce sa zic , as putea s-o tai chiar azi,daca m-as stradui putin... am aranjat si eu pe aici cum m-am priceput , pare ok, asa in ansamblu , am sa dau jos hartiile astea din geam , am sa spal putin pe jos... si e cam gata...
Brrrr, s-a racorit bine afara...hai, nu ramai si tu putin cu mine…sa bem si noi un ceai cald si sa mai stam de vorba? Uite chiar acum am sa pun ibricul pe foc... 
-Sa stii ca e faina pravalioara asta a ta, e mai mult interesanta decat frumoasa …imi place...dar ce miroase asa …nu stiu a ce..., parca ai parlit ceva…?
-Da? Nu stiu ,chiar n-am parlit nimic…Aaaa ,acum stiu de unde vine mirosul...a adus Vichi aici si Biblia lu 'Taia , a scapat ca prin minune din foc, atunci cand mi-a ars o parte din casa...
 -Cand ti-a ars, mai? n-am stiut nimic de necazul asta al tau…Of, parca am sta pe continente diferite…uite asa e cand ne intalnim din an in paste,pierdem legatura… Dar cum s-a intamplat? De la ce ti-a luat foc casa?
- Sincera sa fiu, nici acum nu stiu prea bine...toti spun ca ar fi fost de la un cos incins,in fine, cert e ca m-a lovit nenorocirea asta, cand ma asteptam mai putin…
 Chiar inainte sa se intample, mi-era si mie mai bine…ma mai vindecasem si eu dupa moartea mamei...
 -A murit si doamna Duta?
-Da, de cativa ani…
-Hai, mai, ce rau imi pare…dar domnu’ Duta ce mai face?
 -A murit cu patru ani inaintea ei…
 -Mi-erau foarte dragi oamenii astia…
-Nu ma intreba...parca sunt orfana...sa stii ca de sigmatul asta nu scapi , indiferent la ce varsta te loveste nenorocirea...

. -Si cand s-a intamplat si nenorocirea cu focu'?
 -In noaptea de intai martie,2008 .Era aproape douasprezece noaptea .Eu nu ma culcasem.Imi propusesem sa ma imbrac a doua zi,cu o jacheta noua si-mi trebuia sub ea ,o bluza care avea maneci lungi...si pentru ca la mine in birou era foarte cald, le-am taiat fara mila , si m-am apucat sa le inseilez putin.
 In timp ce migaleam eu la manecile alea ,am auzit asa un tropot de stropi pe acoperis , parea a fi o ploaie destul de hotarata...de unde plaie la ora aia?
La geam cerul era senin.Mare mister!Am lasat bluza si am iesit pe balcon…

Sub streasina, se jucau vreo doua flacari mici, chiar sfioase…
 Ai mei dormeau toti ca dovlecii, era ora somnului…
M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa vorbesc cu Liviu , sa le stingem repede cu vreo doua galeti de apa. Zis si facut!
L-am chemat pe Liviu, am cautat niste galeti, intre timp s-au sculat si ai mei...am incercat sa stingem flacarile dar ,pareau din ce in ce mai incapatanate.

Am intrat in panica... cu gesturi grabite ai mei au improvizat un furtun cu apa si Liviu incercat sa urce cu furtunul in mansarda… A deschis usa !…...Un nor gros de fum s-a napustit peste el, pe scari!


“ Chemati pompieriii!!!...Arde mansarda!!! “

 Din momentu-ala a inceput vacarmul.
Am scos patutul Marei nenascuta inca , cu toate lucrusoarele ,care urmau sa fie ale ei…peste cateva zile…am deschis sifonierele , am tras ca disperata tot ce am putut din casa,  din rafturi si am aruncat toate lucrurile dincolo de gard , in gradina vecinilor…
Ceilalti faceau acelasi lucru..
Era ingrozitor.!
Ce sa iei ? Ce sa lasi? In cateva minute trebuia sa te decizi!
In timpu’-asta, fetele incercau ,prin telefon, sa le explice pompierilor pe unde stam…
Mai si culmea stii care e?... ca unitatea de pompieri e la doua strazi de noi.Au venit dupa vreo 20 de minute...ne-au gasit dupa fum…ce parere ai tu? Au venit vreo trei masini de pompieri, si-au intins furtunele si…au inceput sa curga suvoaiele..astia nu iarta nimic ,dau cu apa la greu..peste tot…

Dupa cateva minute , sub greutatea apei ,tavanul din sufragerie a inceput sa cedeze , parca era o burta de elefant, apa a inceput sa curga nestingherita peste peretii abia zugraviti, peste parchetul abia raschetat, peste fotolii, peste biblioteca, peste pian, peste asternuturi…peste tot!

 Eu ramasesem in sufragerie ,trageam disperata de cablul de la monitor,vream sa salvez macar calculatorul ,pentru ca in el,aveam toate pozele de familie ,cu toate evenimentele mai importante…nunti, aniversari,concedii…era intr-un fel, in el, toata viata noastra…

 -“Doamna, nu mai stati! Iesiti ! Cade tavanul peste dumneavoatra…!”

Am iesit cu mainile goale… In alee, langa ai mei si langa vecinii nostri, priveam ingrozita focul care-si batea joc de toata agoniseala noastra. Nimic nu parea ca mai poate sa-l opreasca.…
Zburau tablele ,rasucite ca niste clatite, in toate partile…

 Casele vecinilor erau atat de aproape…ingrozitor de aproape…

 Mi-era frica..inima mi se facuse ghem...m-am uitat la un moment dat disperata in jur…”suntem macar toti afara?"Lipsea Ema,stiam de ea, o luase Sanda, pe la ea ,s-o mai linisteasca...

 Incepuse sa-mi fie frig ...cumplit de frig... Trecuse de miezul noptii,afara parca nu era asa de rece...tremuram,toata si nu intelegeam de ce! Mai tarziu am realizat ca sunt uda leoarca ,asa iesisem din casa...dar nu eram in stare sa fac nimic.
Ma uitam fix la peretele dinspre alee,...focul...musca adanc din el.....,mansarda era deja scrum...

 Vream sa strig ,nu mai aveam grai ,vream sa plang, nu mai aveam lacrimi,vream sa strig la Dumnezeu nu mai aveam curaj...

Dupa vreo patruzeci de minute pompierii au reusit sa singa focul, si-au strans furtunele si au plecat.

 Se facuse aproape unu noaptea...orbecaiam toti prin intuneric, ca niste gaini zburatacite din culcusul lor.
(Ooau...bine ca m-am uitat ... a fiert ibricu' meu pana s-a evapoorat toata apa ...daca mai stateam putin mirosea si a ibric parlit :-),stai sa-l mai umplu o data,poate reusim sa bem si noi un ceai)

 Of, si cum iti spuneam... am mai incercat noi sa mai miscam cate ceva,atunci ,noaptea...
Abia cand s-a luminat am vazut dezastrul.

Apa murdara si miros greu de fum, peste tot si.... peste toate lucrurile pe care le aruncasem in curtea vecinilor...
Si pe acolo au dat cu apa pompierii, asa, preventiv sa nu se extinda focul...

Ce a lasat focul a distrus apa!
Prin noroiul din hol, zacea o fotografie alb -negru ... (cazuse dintr-o carte, cred...)cu mine si cu Michi la mare , cand eram studenti.
 Ce saraci si ce fericiti eram atunci! Am inceput sa plang...

 Ce sa facem si de unde sa incepem? Unde sa uscam toate lucrurile?

Afara ploua incet ,incet dar hotarat...parca in ciuda ploua.

In casa era aproape totul distrus,peste tot era moloz,apa si scrum...fumul intrase a in toata casa.
Din mansarda n-am mai recuperat mare lucru...
 In zilele urmatoare, muncitorii au scos cu lopata scrumul  de acolo...mi-au ars multe lucruri, de iarna, de vara, de suflet,de dor... multe carti...un cufar drag, ramas de la bunicul meu...

 In stratul gros de scrum , am gasit Biblia asta a lu' Taia...era intacta,doar coperta de piele se parlise putin.
Am luat-o, asa plina de scrum cum era ,si-am strans-o la piept ca pe o mangahiere,...ca pe o fagaduinta ,ca... El vede , ca... El stie, ca va ramane langa noi si prin valea asta,ca... odata ,intr-o zi,cand ne vom mai intelepti si noi...ne va spune El de ce ni s-au intamplat toate astea....


-Hai, bea-ti ceaiul! Cred ca deja s-a racit! Vrei sa-ti mai pun putina miere?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu